Miracolul la pompă a durat o zi, ieftinirea a carburantilor s-a evaporat rapid. Majorarea pretului la motorină si benzină loveşte transportatorii, iar nota de plată finală ajunge direct în buzunarul consumatorilor.
Miracolul la pompă a durat o zi miza din rezervor este mare: bucuria a durat doar 24 de ore. Statul a tăiat 25% din acciza la combustibil, iar românii au apucat să vadă preț de o singură zi motorina coborând ușor sub pragul psihologic de 10 lei.
Iluzia s-a spart instantaneu: benzinăriile au virat brusc spre scumpiri, pompând între 11 și 15 bani în plus pe litru la motorină și până la 5 bani la benzină, pe fondul cotațiilor internaționale scăpate de sub control.
Un plin mediu de 50 de litri, pentru un autoturism personal, înseamnă acum o taxă suplimentară directă de 6,5 – 7,5 lei, la o singură alimentare.
Dacă la prima vedere cifra pare mărunțiș, adevărata undă de șoc nu se consumă în parcarea mall-ului, ci pe traseul dintre procesatorii de lapte și raftul magazinului.
Ţeapă la pompă. Scumpirile anulează reducerea accizei la carburanţi. Preţul lactatelor explodează
Efectul de domino există. Aşadar, cum ajung 15 bani la pompă să umfle bonul de exemplu pentru un litru de lapte? Logistica alimentară funcționează pe margini de profit de rețetă farmaceutică.
Transportul de la fabrică, la rețeaua de retail, este un lanț neîntrerupt de consum energetic – de la motorul camionului frigorific, până la agregatul de răcire al dubei.
Pompă (+0,15 lei/L) ──> Transportator (+75-120 lei/cursă) ──> Procesator ──> Raft Retail
Să luăm cazul concret al unui transportator regional care asigură distribuția zilnică de lactate, de la un procesator local, către hipermarketuri:
Pornire din rampă: Un camion frigorific de capacitate medie consumă în medie 25-30 de litri de motorină la 100 km, la care se adaugă consumul agregatului frigorific (2-3 litri de motorină/oră) pentru a menține laptele la 2-4 grade Celsius.
Costul real per traseu: Pe o rută tur-retur de 300 km, duba consumă în jur de 90 de litri de motorină, plus încă 10-15 litri pentru frig.
Fiecare cursă s-a scumpit direct cu cel puțin 15-18 lei, doar din saltul de azi de la pompă.
La un parcurs lunar de 20 de curse pe camion, vorbim despre o cheltuială suplimentară neprevăzută de peste 350 – 400 de lei, pentru un singur autovehicul.
Transferul notei de plată: Nici un transportator nu va absorbi această pierdere. Clauzele de fuel surcharge (indexarea carburantului) din contractele cu procesatorii se activează automat.
„Combustibilul reprezintă peste 35% – 40% din costul operational al unui transportator de distribuție alimentară. Când motorina sare de 10,18 lei/litru, nu mai vorbim despre marjă de profit, ci despre supraviețuire.
Toată această scumpire se mută din contract în contract, până pe eticheta de la raft”, explică analiștii din piața de transporturi.
Factura finală: Consumatorul de rând încasează lovitura decisivă
Procesatorul de lactate primește tariful mărit de la transportator. La rândul lui, adaugă noul cost de distribuție la prețul de livrare către retailer.
Când cutia de lapte sau pachetul de unt ajung în hipermarket, comerciantul aplică procentul său fix de adaos peste un preț de intrare deja umflat.
Rezultatul? Un plus de 15 bani la litrul de motorină nu înseamnă doar 7 lei în plus la plinul mașinii personale. Se traduce printr-o scumpire în lanț la alimentele de bază.
Fiecare intermediar își securizează marja, iar românul de rând – consumatorul final – plătește la casă nota de plată consolidată a tuturor scumpirilor din lanțul comercial pe care l-am descris mai sus.
