Mai multe resurse ale Forțelor Aeriene ale SUA care au fost desfășurate în Europa în timpul tensiunilor recente din Orientul Mijlociu se îndreaptă acum înapoi spre Statele Unite, sugerând începutul unei reechilibrări treptate a forțelor.
În ultimele zile, am urmărit o serie de plecări semnificative.ale SUA Ieri, avioane B-52H Stratofortress (reg. 61-0035 – c/s „DITTY 22”) și trei avioane B-1B Lancer (reg. 86-0121, 86-0102 și 85-0072 – c/s ROTO11/12/13) – au părăsit RAF Fairford după luni de operațiuni legate de Operațiunea Epic Fury și alte misiuni strategice.
Avioanele militare ale SUA încep să părăsească Europa. De ce sunt retrase bombardierele și aparatele de atac
Pachetul de bombardiere a fost susținut de avioane cisternă KC-46A Pegasus (reg. 21-46095 – c/s BLUE 90, reg. 19-46111 – c/s BLUE 95 și reg. 19-46107 – c/s BLUE 96).
Cu două zile mai devreme, unsprezece aeronave A-10 Thunderbolt II (c/s TABOR11/16 și TABOR21/25) de la Baza Forțelor Aeriene Moody și-au început, de asemenea, călătoria înapoi în Statele Unite, după o desfășurare care a inclus operațiuni în Orientul Mijlociu.
Aeronava a tranzitat Baza Aeriană Aviano înainte de a continua spre vest, susținută de mai multe avioane cisternă KC-135 Stratotanker, arată itamiliradar.com.
Astăzi, o altă plecare notabilă a fost observată când U-2S Dragon Lady (reg. 68-10329 – c/s SWEETPEA) a părăsit Regatul Unit și s-a îndreptat spre nord, marcând retragerea uneia dintre cele mai capabile platforme de colectare a informațiilor la mare altitudine care operau recent în Europa.
O schimbare de postură, nu o retragere
Luate individual, aceste mișcări ar putea părea de rutină. Privite împreună, însă, ele indică o tendință mai largă.
Activele care se întorc acum acasă s-au numărat printre cele cel mai direct asociate cu consolidarea capacităților militare americane în timpul confruntării cu Iranul și a crizei regionale ulterioare.
Cu un armistițiu acum în vigoare și eforturi diplomatice continue, Washingtonul pare să reducă treptat pachetul extraordinar de forțe adunat în ultimele luni.
Acest lucru nu înseamnă că Statele Unite abandonează fie Europa, fie Orientul Mijlociu. De fapt, mai multe aeronave au sosit recent din Statele Unite, iar puterea aeriană americană rămâne foarte vizibilă în ambele teatre de operațiuni.
Ceea ce este notabil este că desfășurările viitoare nu reproduc pe deplin capacitățile activelor care pleacă. Bombardierele strategice, avioanele de atac A-10 și platformele de recunoaștere U-2 reprezintă capabilități unice care nu pot fi înlocuite prin simpla echivalență numerică. Rezultatul nu este o retragere completă, ci mai degrabă o schimbare în componența forței.
Pentru Teheran, mesajul rămâne clar: criza se poate răci, dar Statele Unite își păstrează capacitatea de a întări rapid regiunea, dacă este necesar. În același timp, unele dintre aeronavele deplasate în timpul celei mai intense faze a confruntării nu mai sunt necesare la același nivel de pregătire.
Pe măsură ce vara avansează, ar putea urma redistribuiri suplimentare. Ritmul și amploarea acestor mișcări vor oferi unul dintre cei mai clari indicatori ai modului în care Washingtonul evaluează durabilitatea actualului armistițiu și nivelul viitor de presiune militară pe care intenționează să îl mențină asupra Iranului.
