Eșecul negocierilor comerciale directe dintre Ottawa și Washington determină o reașezare masivă a alianțelor economice și politice globale. Pe fondul tensiunilor și al unui război comercial fără precedent inițiat de Statele Unite ale Americii, premierul din Canada, Mark Carney, a declanșat o schimbare strategică majoră. Oficialul canadian a deschis discuții directe cu cei mai importanți lideri europeni pentru alinierea profundă a țării sale la structurile și prioritățile Uniunii Europene, conform wsj.com.
Canada caută statutul de „Membru Asociat al Uniunii Europene” după ruptura economică de SUA
Potrivit informațiilor publicate de publicația The Wall Street Journal (WSJ), premierul canadian a propus crearea unui statut neoficial, dar de o importanță simbolică și practică deosebită: „Membru Asociat al Uniunii Europene”. Deși Bruxelles-ul este recunoscut pentru aplicarea strictă a normelor și pentru procedurile rigide de aderare, oficialii din ambele tabere confirmă că ideea este privită cu deschidere.
Statut neoficial și negociere directă pe axa Ottawa – Bruxelles
Trimisul special al Canadei în Europa a primit sarcina de a analiza posibilitățile maxime de colaborare, fiind excluse momentan aderarea deplină la UE sau intrarea oficială în piața comună. Discuțiile tehnice sunt concentrate pe sectoare prioritare de securitate strategică, energie și economie digitală.
Planul aflat în analiza experților vizează o integrare informală a
Canadei în piața unică europeană, evaluată la peste 21.000 de miliarde de dolari. Prioritățile vizează lanțurile critice de aprovizionare din domenii majore precum energia, mineralele esențiale folosite la fabricarea bateriilor, sectorul semiconductorilor și dezvoltarea inteligenței artificiale. De asemenea, parteneriatul vizează și o aliniere strânsă în industria de apărare.
Pe lângă componenta economică și industrială, negocierile includ facilități majore de mobilitate. Se discută eliminarea vizelor de muncă și de reședință pentru cetățenii canadieni care doresc să se stabilească pe continentul european, alături de posibilitatea integrării Canadei în programele europene de mobilitate educațională de tip Erasmus.
Proiecte de infrastructură digitală și apărare comună
Măsurile avute în vedere vizează și reducerea dependenței tehnologice. Proiectul include construirea în comun a unor rețele de cabluri submarine de date între Europa și Canada, dezvoltarea unor capacități avansate de stocare în cloud, ridicarea de centre de date dedicate și lansarea de noi sateliți. Toate aceste sisteme sunt concepute pentru a funcționa în afara sferei de influență a giganților tehnologici din Statele Unite ale Americii.
În plan militar și economic, Canada a efectuat deja primii pași concreți prin achiziția de submarine germane în valoare de 25 de miliarde de dolari, acord confirmat oficial în cadrul summitului NATO. Ca măsură suplimentară de precauție privind securitatea informațiilor, o parte dintre diplomații implicați în negocieri au renunțat la utilizarea platformelor digitale americane precum Gmail sau WhatsApp.
Natura noilor discuții a fost descrisă plastic de președintele Finlandei, Alexander Stubb, într-o referire la dialogul purtat cu premierul canadian: „Nu ar fi minunat dacă Canada ar fi al 28-lea stat al Uniunii Europene, în loc să devină al 51-lea stat al Statelor Unite?”
Obstacole economice și politice în calea acordului
Ridicarea noului parteneriat transatlantic întâmpină însă blocaje substanțiale. Din punct de vedere comercial, dependența Canadei de piața vecină rămâne uriașă, două treimi din exporturile canadiene fiind direcționate în continuare către Statele Unite ale Americii. În plus, ritmul de creștere al economiei europene este de două ori mai lent decât cel înregistrat de Washington.
Pe plan politic intern și internațional, dificultățile nu sunt neglijabile. Zece state membre ale Uniunii Europene nu au ratificat încă acordul comercial CETA, semnat cu Canada în urmă cu zece ani. Totodată, având în vedere presiunile separatiste din provinciile Alberta și Quebec, guvernanții de la Ottawa ar putea fi reticenți în a ceda elemente de suveranitate națională pentru o integrare mai profundă în normele europene.
