În capitalele occidentale cresc îngrijorările că Rusia ar putea pregăti noi forme de escaladare, inclusiv acțiuni care să testeze capacitatea de reacție a NATO și a Uniunii Europene, potrivit publicației Meduza.
Șapte scenarii de escaladare: cum ar putea Rusia testa NATO și Europa
Presa occidentală, citând experți și surse apropiate de guvernele implicate, a analizat mai multe scenarii, de la sabotaje și atacuri cibernetice până la incidente militare sau operațiuni hibride în statele de pe flancul estic al Alianței.
Subiectul a devenit mai important pe fondul războiului din Ucraina și al avertismentelor lansate în ultimele zile de lideri europeni. Premierul Poloniei, Donald Tusk, a declarat că vede semne ale unei posibile escaladări și că următoarele șapte-opt luni ar putea fi decisive pentru securitatea Ucrainei și a întregii regiuni europene.
Potrivit unor relatări, în discuțiile din Occident sunt luate în calcul atât operațiuni directe, cât și acțiuni sub pragul unui război convențional. Aceste scenarii nu reprezintă informații confirmate privind un plan concret al Moscovei, ci evaluări și ipoteze analizate de experți, oficiali și publicații occidentale.
Atacul asupra infrastructurii submarine
Unul dintre scenariile considerate posibile vizează infrastructura critică aflată pe fundul mărilor.
Rusia dispune de submarine și unități specializate care ar putea opera în apropierea cablurilor de comunicații, conductelor și altor instalații submarine. O serie de atacuri sau sabotaje asupra unor obiective importante ar putea provoca probleme serioase pentru comunicații, alimentarea cu energie și transportul comercial.
Dificultatea majoră, potrivit experților citați de Bild, ar fi identificarea rapidă și fără echivoc a autorului unei astfel de operațiuni. Tocmai această incertitudine ar putea complica reacția politică și militară a statelor NATO.
„Scenariul Narva” și riscul unei operațiuni hibride
Orașul estonian Narva, situat la granița cu Rusia și cu o populație majoritar rusofonă, este de mai mulți ani inclus în analizele privind vulnerabilitățile flancului estic al NATO.
Un scenariu ipotetic ar presupune apariția unor grupuri armate fără însemne oficiale, organizarea unor tulburări și activarea unor grupări separatiste. Modelul amintește de operațiunile desfășurate înainte de anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014.
The Telegraph analizează o variantă similară, în care presupuse proteste privind tratamentul minorității ruse ar putea fi folosite drept pretext pentru intervenția unor forțe neidentificate oficial.
Publicația britanică subliniază însă că repetarea exactă a modelului din Crimeea ar fi mult mai dificilă într-un stat NATO, unde autoritățile și aliații sunt pregătiți pentru astfel de situații.
O criză militară în Marea Baltică
Insula suedeză Gotland și Insulele Åland, aflate sub suveranitatea Finlandei, apar frecvent în scenariile militare referitoare la Marea Baltică.
Controlul asupra Gotlandului ar putea avea o importanță strategică majoră pentru circulația navală și pentru capacitatea NATO de a transporta rapid trupe și echipamente către statele baltice.
Un atac surpriză care ar permite amplasarea unor sisteme antiaeriene și a unor rachete anti-navă ar putea complica operațiunile Alianței în regiune. The Telegraph include într-un scenariu extrem și posibilitatea unor operațiuni simultane în zona Coridorului Suwałki și pe Gotland.
Arctica, o nouă zonă de tensiune
Arhipelagul Svalbard, aflat sub suveranitatea Norvegiei, este o altă regiune considerată sensibilă.
Arhipelagul are un statut juridic special, iar Rusia desfășoară activități economice acolo și deține localitatea Barentsburg. În apropiere se află Peninsula Kola, una dintre cele mai importante zone militare ale Rusiei și baza unor componente esențiale ale Flotei de Nord.
Experții citați de presa germană iau în calcul posibilitatea unei crize provocate prin acuzații privind presupuse încălcări ale tratatelor internaționale sau prin acțiuni menite să creeze presiune asupra Norvegiei.
O astfel de situație ar avea o importanță strategică ridicată deoarece Svalbard se află într-o zonă esențială pentru securitatea arctică și pentru capacitățile navale ale Rusiei.
Coridorul Suwałki, punctul cel mai vulnerabil
Coridorul Suwałki este considerat de mult timp una dintre cele mai sensibile zone de pe flancul estic al NATO.
Este o fâșie de aproximativ 100 de kilometri între Polonia și Lituania, situată între Belarus și exclava rusă Kaliningrad. Într-un scenariu de conflict major, o ofensivă rapidă care ar conecta Belarusul cu Kaliningradul ar putea izola statele baltice de restul teritoriului NATO și al Uniunii Europene.
The Telegraph descrie acest scenariu drept unul dintre cele mai grave, dar și printre cele mai puțin probabile. El ar presupune o operațiune militară directă împotriva unor state membre NATO, cu riscul activării unui răspuns colectiv al Alianței.
Experții subliniază că o asemenea acțiune ar reprezenta o escaladare extremă și ar fi fundamental diferită de operațiunile hibride sau de sabotaj.
Incidente aparent accidentale la granițele NATO
O altă variantă analizată de presa britanică presupune incidente limitate, care să creeze incertitudine fără a declanșa imediat un conflict deschis.
Un elicopter ar putea efectua, de exemplu, o aterizare prezentată drept accidentală pe teritoriul unui stat NATO. Ulterior, Moscova ar putea trimite o echipă de recuperare, susținând că este vorba despre o operațiune tehnică sau de salvare.
Scopul unui asemenea scenariu ar putea fi testarea reacției autorităților și demonstrarea capacității de a crea incidente la granițele Alianței.
În ultimii ani au existat și cazuri în care drone sau rachete provenite din zona războiului din Ucraina au ajuns pe teritoriul Poloniei, României sau Republicii Moldova. Fiecare astfel de incident a ridicat problema riscului de extindere a conflictului.
Operațiunile sub „steag fals”
Un alt scenariu ipotetic analizat de The Telegraph se referă la folosirea unor drone capturate pentru organizarea unei provocări.
Potrivit publicației, Rusia ar putea încerca să creeze impresia unui atac ucrainean asupra unei anumite ținte, folosind aparate de zbor capturate sau recuperate. O astfel de operațiune ar putea urmări influențarea opiniei publice și accentuarea tensiunilor politice din statele europene.
Polonia este menționată în analiza publicației britanice ca o posibilă țintă a unei operațiuni de acest tip, în contextul în care relațiile dintre unele segmente ale opiniei publice poloneze și Ucraina au devenit mai tensionate.
Totuși, experții citați de The Telegraph atrag atenția că un incident de acest fel ar fi dificil de controlat și ar putea produce consecințe politice imprevizibile.
Sabotajul și atacurile asupra infrastructurii europene
Europa s-a confruntat deja cu numeroase suspiciuni privind posibile operațiuni de sabotaj, atacuri asupra infrastructurii și activități de spionaj.
Un scenariu mai grav ar presupune o operațiune care provoacă victime, cum ar fi sabotarea unui tren, atacarea unei instalații industriale sau producerea unui incident major într-o zonă civilă.
Profesorul Sam Greene, specialist în politica Rusiei la King’s College London, avertizează, într-o analiză citată de The Telegraph, că un incident cu numeroase victime pe teritoriul unui stat NATO ar putea obliga guvernele occidentale să ia măsuri mult mai ferme.
Problema centrală este că o operațiune care scapă de sub control ar putea produce o escaladare nedorită de toate părțile implicate.
Atacul cibernetic, între sabotaj și conflict militar
Atacurile cibernetice reprezintă o altă zonă în care granița dintre agresiune și război este dificil de stabilit.
Un atac major asupra infrastructurii medicale, energetice sau financiare poate avea efecte comparabile cu cele ale unui atac convențional. De exemplu, blocarea unor sisteme medicale critice ar putea pune vieți în pericol, în timp ce un atac asupra unei burse sau a unui aeroport important ar putea provoca panică și perturbări economice majore.
NATO a precizat în repetate rânduri că un atac cibernetic de amploare poate fi analizat în contextul articolului 5 privind apărarea colectivă. Totuși, stabilirea responsabilității pentru un atac informatic este adesea dificilă, iar răspunsul trebuie decis de la caz la caz.
Această ambiguitate face din spațiul cibernetic unul dintre cele mai complicate domenii ale confruntării moderne.
De ce sunt aceste scenarii importante
Elementul comun al analizelor publicate de Bild și The Telegraph este posibilitatea ca Rusia să testeze limitele reacției occidentale fără a începe imediat un război convențional de amploare.
Sabotajul, atacurile cibernetice, provocările la frontieră sau operațiunile hibride pot crea presiune politică și militară, fără ca responsabilitatea să fie întotdeauna stabilită imediat.
În același timp, scenariile privind o invazie directă a unui stat NATO rămân cele mai grave și cele mai riscante. Un atac asupra unui membru al Alianței ar putea activa mecanismul de apărare colectivă și ar transforma conflictul într-o confruntare mult mai amplă.
